Da! Nu stiu despre voi, dar eu inca mai sarbatoresc “1 Mai” relaxandu-ma pe litoralul romanesc.
Dupa mini-vacanta asta, promit sa vin cu o parte din noutatile cu care va amenintam acum ceva timp, incepand cu o fata noua a blogului si cine stie cu ce voi termina.
De aici din 2 Mai, va urez sa aveti parte de o zi frumoasa, relaxanta si fara munca.
Zânu’
Sa le luam pe rand:
Suntem in luna martie, deci, cel putin calendaristic a venit primavara.
Mersul pe bicicleta – In ceea ce ma priveste se intampla zi de zi in ultima luna.
Vecinul de la 4 – Cred ca cei mai multi dintre noi, avem sau am avut atunci cand eram mici, un vecin, mereu deranjat de copiii care se joaca in spatele blocului. Vecinul asta, in afara de faptul ca nu are altceva de facut decat sa stea calare pe geam si sa urle toata ziua, ar face orice numai sa le strice joaca piticilor adunati la o “leapsa”, “fata”, “frunza”, “lapte gros” si alte asemenea activitati oripilante pentru societate. Incercarea de starpire a micilor golani perturbatori ai sigurantei nationale, incepe cu cateva injuraturi. Daca ordinea si disciplina nu sunt restabilite, intra in joc artileria grea: borcane, borcanase, sticle, ceapa sau cartofi. Toata aceasta ambuscada, mai grozava si mai intensa decat batalia de la Posada, uneori poate culmina cu o lupta corp la corp. Pentru ca acest vecin se poate afla la oricare etaj al blocului, il vom numi generic “vecinul de la 4″. Trebuie sa mentionez ca denumirea nu imi apartine si a fost adoptata in urma incidentului de la “Water Fight”-ul (sau marea stropeala cu apa) din August 2010 de la Unirea – detalii si poze aici
Acum o sa va intrebati care este legatura intre ele. Mai adaugam cateva cuvinte si obtinem fraza:
Cand vine primavara si iesi cu bicicleta prin Bucuresti, este imposibil sa nu devii “vecinul de la 4″.
Intamplarea s-a petrecut aseara – bulevardul Lascar Catargiu, Bucuresti. In drum spre casa, am observat un fenomen paranormal; pe trecerea de pietoni (prevazuta si cu piste pentru biciclete) peste strada “Vasile Urseanu”, nu era nicio masina parcata. Mare grozavie!!! De teama sa nu pic intr-o capcana marsava, intinsa de niste forte nevazute, m-am dat jos de pe bicla si asemeni unui mim, am inceput sa pipai o masina invizibila. Am traversat strada pe jos, cu teama. Daca era totusi o masina acolo si vederea imi juca feste? Am respirat usurat abia dupa ce am traversat strada si cu bicicleta si intradevar, nu m-am lovit de nimic. Extaz, lacrimi de bucurie… Ce sa mai, Mircea Geoana la prezidentiale mic copil pe langa cum as fi topait eu de bucurie. Cu ochii umezi si cu capul plin de endorfina, imi continui drumul spre casa, visator. Visam ca Bucurestiul s-a schimbat. Din Bucurestiul trist si gri, devenise un Bucuresti senin si frumos, de un albastru deschis, cum numai cerul scaldat de razele soarelui il poate avea. Si in visul asta al meu, era atat de mult albastru, incat cu greu mai puteai observa detaliile orasului.
Incerc sa imi revin din visare, dar albastrul ala ma urmareste. De fapt eu il urmaresc pe el. Adica e peste tot in fata mea. Ce cacat?!?!?!?! Imi zic in sinea mea. Ma uit mai la stanga, albastru. Ma uit mai la dreapta, albastru. Incerc sa privesc in departare, acelasi albastru. Mai sa fie… Ori apa pe care am baut-o mai devreme nu era apa, ori prea multa endorfina dauneaza. Ma dau trei pasi mai in spate si albastrul asta, incepe sa capete forma. Da’ nu orice forma. O forma de Mercedes Sprinter. Si forma asta era parcata de-a latul drumului fix pe intreaga latime a trecerii de pietoni cu tot cu pistele pentru biciclete. Al dracu’ neamtu care a proiectat modelul asta, zici ca a masurat trecerile noastre de pietoni. Cu greu gasec un loc pe unde sa trec si merg hotarat sa gasesc un echipaj de la Politia Rutiera.
Surprinzator asta n-a fost greu, caci peste drum, un nefericit tocmai se pregatea sa ia in primire un proces verbal. Ma duc regulamentar spre trecerea de pietoni si acolo intalnesc o alta culoare. Rosu. Nu-mi trebuie culoarea asta, asa ca astept alta. Verde. Stiti filmele alea proaste cu scenarii rasuflate si cu buget redus. Cand el e urmarit de baietii rai si exact cand sa intalneasca un agent federal care sa-l apere, acesta din urma se urca in masina si pleaca. Asa am patit eu, numai ca nu era film ci realitate. Dar o realitate la fel de proasta.
Desi pare incredibil si la fel de desprins din filmele de la Hollywood, scena s-a repetat in urmatoarele doua minute, cu un echipaj de politie aflat evident pe sensul celalalt (adica de unde plecasem mai devreme). Ofticat de cele intamplate, n-am mai insistat si mi-am vazut de drum, insa am simtit in mine un pic din “vecinul de la 4″.
Morala: Nu mai visati in culori, ca ajungeti sa jucati in filme proaste.
Cum ce am facut? Am iesit cu bicicleta, ca doar despre biciclete e vorba. Da, azi. Drumul, desi in mod normal este mai mult o plimbare de 20 min, astazi a durat aproximativ o ora si este acesta:
Prietenul AccuWeather spunea despre Bucuresti ca la momentul terminarii traseului, in termometre erau 6 grade cu minus, temperatura resimtita 21 de grade tot cu minus, din cauza vantului care sufla cu 39 km/h ajungand ocazional la 57 km/h in rafale.
Bidiviul care m-a purtat prin nameti nu este Rubert, cruiserul din Tinuturile de Jos, ci o padureanca stock imprumutata de la un prieten si pe care o puteti admira aici.
Cele mai dificile portiuni pentru ea, au fost cele cu stratul de zapada afanata, de peste 10 cm, unde, derutata de atata alb, o apuca in toate directiile. La capitolul cazaturi am tras doar o liniuta, evenimentul petrecandu-se in aplauzele spectatorilor, undeva in prima jumatate a drumului. Dupa ce m-am adunat de pe jos, am salutat frumos lumea, ca si cand tocmai mi-as fi terminat exercitiul la gimnastica si cu padureanca de coarne, mi-am continuat drumul.
Alte incidente notabile nu au mai fost, in afara de cateva secunde de dans din fund pe vreo 3 metri de gheata (neam de artisti padureanca asta). Desi schema asta a fost mult mai complicata si mai spectaculoasa, la un moment dat ajungand cu ghidonul bracat la dreapta si roata spate mai ca o depasise pe cea din fata, se pare ca publicul din Aviatorilor e ceva mai greu de impresionat (astia-s culti nene, au vazut multe spectacole la viata lor), ne mai primind niciun fel de aplauze sau alte asemenea aprecieri. Pentru a nu parea penibili, nici noi n-am mai salutat multimea si ne-am continuat drumul, asemeni unui iluzionist din Ferentari care nu reuseste sa impresioneze publicul.
Daca nu postez nimic in zilele urmatoare, va rog sa-mi trimiteti niste ajutoare pentru sinistrati, undeva pe traseul mai sus mentionat.
Dupa o vacanta prelungita, ne intalnim din nou. Nu va imaginati ca am fost prin cine stie ce locuri exotice cu ghirlande de flori la gat si dansatoare Hula. Nu. Pur si simplu am facut o pauza, in care, asa cum era firesc, am pregatit un plan pentru noul an. Pe lista avem o redesenare a blogului, cateva functionalitati noi si primul eveniment public bucharestize.com. Daca si cate din cele propuse vor iesi, vom vedea la timpul respectiv.
Acestea fiind spuse va urez un an bun, fara incidente neplacute si sa ne vedem pe strazi.
In ultima saptamana am fost bombardati cu tot felul de stiri cu si despre biciclete. Inca nu imi dau seama daca mi-au sarit in ochi pentru ca sunt mai atent cand vine vorba de acest subiect sau chiar au fost mai multe actiuni velo. In orice caz, impresia mea este aceeasi.
Printre aceste stiri, am gasit si un studiu efectuat de Federatia Europeana de Ciclism si comandat e Comisia Europeana. Rezultatele comparate, ne confirma ceea ce multi dintre noi stim deja: emisiile degajate in aer de un biciclist sunt mult mai reduse decat cele degajate de un automobilist. In timp ce un biciclist degaja 21 grame pe kilometru, un automobilist degaja 271 grame pe kilometru iar un utilizator al mijloacelor de transport in comun 101 grame pe kilometru.
Daca pana acum nu constientizam aceasta diferenta uriasa, alaturarea datelor ne face sa ne gandim serios atunci cand alegem mijlocul de transport. Si surprizele studiului nu se opresc aici. Autorii lui spun ca in realitate diferentele de emisii dintre bicicleta si celelate mijloace de transport sunt mai mari, deoarece nu au fost luate in calcul emisiile produse prin lucrările la infrastructură sau de întreţinere a autovehiculelor.
“Am fost conservatori în studiul nostru. Am fost îngrijoraţi că, fiind o federaţie de ciclism, dacă datele ar fi fost prea senzaţionale, nu am fi fost luaţi în serios. Aşa că nu am luat în calcul infrastructura necesară pentru rularea automobilelor, parcările, întreţinerea automobilelor, în timp pe pentru biciclete toate aceste variabile au fost luate în calcul” a declarat Julian Ferguson, unul din autorii studiului.
Tot in acest studiu, se precizeaza faptul ca un danez pedaleaza in medie 965 kilometri pe an, in timp ce media europeana este de 193 kilometri pe an.
foto: trilulilu.ro
Daca acum cateva saptamani va povesteam cum e sa mergi cu bicicleta la -2 grade, astazi o sa va impartasesc cateva impresii despre pedalatul pe ploaie. Reteta e simpla: se ia un nor mare, cam cat tot orasul si se lasa la scurs. Treptat, se adauga un cruiser si un biciclist. Mare atentie, biciclistul trebuie lasat in coaja. Se amesteca 10-15 minute pana la omogenizare, dupa care se scoate biciclistul si se pune la uscat.
Echipamentul, in plus fata de imbracamintea normala de oras, consta intr-o pelerina de ploaie, pentru partea de sus si o pereche de suprapantaloni, ramasi mostenire din vremea cand ma deplasam tot pe doua roti dar motorizate. Din ce am observat, la noi, suprapantalonii nu au un pret foarte prietenos, asa ca va recomand sa aruncati o privire pe site-ul louis.de la sectiunea aceasta. In perioada reducerilor, o pereche de suprapantaloni cu captuseala si un buzunar pentru acte, cu tot cu transport, poate ajunge undeva in jur de 100 ron fata de 200 – 300 ron, pretul de la noi.
La capitolul lucruri invatate, la loc de cinste astazi este “Pietonul cu Umbrela”, o versiune imbunatatita a pietonului bucurestean. Acesta se deplaseaza in special pe culoarul marcat cu dungi galbene, semnalizat din loc in loc cu semnul pentru biciclete si foloseste umbrela pe post de scut. Singurul neajuns al pietonului cu umbrela este vizibilitatea redusa- aprox. 0,5m – fapt ce se datoreaza pozitionarii umbrelei in dreptul ochilor. Acest lucru nu este totusi un pericol pentru el, deoarece tot pozitionarea umbrelei ii ofera +5 la armura.
Cu totii stim ca Silicon Valley este centrul mondial al productiei din domeniul IT si ca acolo isi au sediile gigantii industriei. Ce se intampla insa, cand un tanar inginer, pe numele sau Kent Frankovich, merge cu bicicleta noaptea spre casa? Se naste sistemul inteligent de luminat “Revolights”.
Acest sistem, consta in aplicarea pe partile laterale ale rotilor, a doua benzi, fiecare cu cate 12 leduri. Sistemul, in componenta caruia mai intra un magnet si un cip ce functioneaza cu baterii, este programat sa detecteze viteza cu care se invarte roata si face sa se aprinda numai ledurile care se afla in fata, pentru roata din fata si numai cele care se afla in spate, pentru roata din spate.
Mai multe detalii gasiti pe Revolights.
foto: exclusivnews.ro
Ca in fiecare an de 1 Decembrie, pe bulevardul Kiseleff are loc parada militara dedicata Zilei Nationale a Romaniei. Pentru biciclistii doritori sa asiste la eveniment, propun sa ne intalnim In Piata Victoriei, pe trotuarul de vis-a-vis de Antipa.
Tinand cont ca parada va incepe la ora 11:00 am, o ora rezonabila de intalnire ar fi 10:15 cu plecare la 10:30. Vom merge pe bulevardul Aviatorilor pe pistele destinate noua, de pe partea stanga (trotuarul este destul de lat si nu este intersectat de stradute laterale). Dupa ce vom fi salutat din mers Statuia Aviatorilor, ne continuam drumul pana in Piata Charles de Gaulle unde facem stanga spre Arcul de Triumf. Astept comentarii cu confirmari sau ne vedem direct la locul de intalnire, nu mai tarziu de ora 10:30.
Cam asa arata parada de anul trecut:
Ca tot vorbeam intr-unul din posturile trecute, despre lucrurile pe care le poti cara cu bicicleta, am gasit un filmulet in care chinezii continua sa ne surprinda.
Din ciclul “Chinezii si bicicletele”:
foto: wikipedia
In ultima zi de vineri a lunii Noiembrie, ca in fiecare luna, se intampla Masa Critica. Intalnirea are loc in Parcul Izvor la statui, incepand cu ora 19:30. Plecarea pe traseul surpriza se face la ora 20:00.
Mai multe detalii despre eveniment, gasiti aici.
Istoric Masa Critica
Prima intalnire a biciclistilor ce ulterior avea sa se numeasca “Masa Critica” (Critical Mass), a avut loc in ziua de vineri 25 Septembrie 1992 inSan Francisco. La acea data, au fost prezenti 48 biciclisti. In aceeasi perioada au inceput sa apara astfel de intalniri si in alte orase, in prezent estimanduse ca evenimente de genul “Masa Critica”, au loc in peste 325 orase din lume.
Cei mai multi participanti au fost inregistrati in anul 2008, in Budapesta, de ziua Pamantului (22 Aprilie), cand au paricipat aproximativ 80.000 de biciclisti.
Masa Critica nu are un scop declarat oficial, insa intalnirea este vazuta ca un mod de promovare al mijloacelor de transport alternative si nepoluante.
In Romania, orasele in care Masa Critica a avut sau are loc, sunt urmatoarele:
Sursa: wikipedia
